A fost odată un om care avea în grădina lui un copăcel tare frumos. Îl iubea și îl îngrijea în fiecare zi. Într-o zi a observat cu îngrijorare că o creangă începuse să se usuce. A început să aducă apă și a udat creanga în fiecare zi însă aceasta nu părea să-și revină. Ba chiar, în timp ce el se aplecase cu atâta grijă asupra ei, și alte crengi începuseră să se usuce.
Copăcelul întreg suferea tot mai mult. Copleșit de situație, omul a chemat la el un botanist. Acesta i-a spus că ramurile arată și vorbesc despre suferința plantei dar că problema este la rădăcină și acolo trebuie intervenit. L-a învățat pe om să îngrijească în întregime copăcelul, să ude tot pământul din jurul lui, au făcut împreună o analiză a solului să vadă de ce substanțe ar mai fi nevoie și au adus nutrienții necesari. Tot împreună au lucrat să facă lumină în jurul copăcelului iar acesta, treptat, s-a însănătoșit și a înverzit.
Problemele noastre de zi cu zi sunt cel mai adesea crengi, grenguțe sau chiar frunze din copacul minunat care suntem! Ce e la rădăcină și cum tratăm? Avem curaj să ne uităm în profunzime sau ne ocupăm de câte o creangă? De unde își trag seva emoțiile noastre? Ce fel de sol le-a hrănit? Iar noi, acum, cu ce îl udăm?…
